Tobă

      Toba este un instrument muzical membrafon (prevăzut cu una sau mai multe prevazut cu una sau mai multe membrae) din grupul instrumentelor de percutie.

Tipuri

 

      Varietățile de tobe sunt deosebit de bogate, la ora actuală fiind de mare răspândire în cultura occidentală percuțiile manuale africane(congo, bongo), tobele asiatice ș.a. Organologia populară (a instrumentelor "folclorice") atestă un număr foarte mare de tobe pentru fiecare cultură. Se crede că tobele sunt dintre primele tipuri de instrumente muzicale construite de oameni (evoluate din idiofone).
      Între tobele păstrate prin tradiția muzicii culte vestice se numără: toba mare, premierul, tom-tom-urile, timpanele (dintre care ultimele amintite sunt instrumente acordabile).
      Alăturate unor cinele (talgere) și altor percuții, tobele formează setul de percuții al unei orchestre (acționate, de regulă, de mai mulți instrumentisti numiți percutionisti) sau un set de tobe, cunoscut ca baterie (acționat de un singur instrumentist, numit baterist).

Instrument de percuție

        Un instrument de percuție (din lat. percussio lovitură sau percussus bătaie ritmică) este un obiect care produce un sunet în urma unei lovituri.
 nstrumentele de percuție pot fi membranofone (cu o membrană, de exemplu tobă) sau idiofone (fără membrane, de exemplu clopot).
       Unele instrumente de percuție au o ton definit (timpan), altele au un ton difuz (de exemplu, tobă). Instrumentele cu un ton definit sunt acordate prin tensionarea membranei (pentru membranofone) sau prin forma și mărimea obiectului lovit (pentru idiofone). Instrumentele cu un ton difuz sunt folosite în principal în scopuri ritmice.
Instrumentele de percuție pot fi activate cu mâna sau cu baghete (bețe).

Armonicele instrumentelor de percutie

 

      Spre deosebire de instrumentele cu coarde sau de suflat, pentru care oscilația (coardei sau a coloanei de aer, respectiv) este uni-dimensională, în cazul instrumentelor de percuție vibrația este a unei suprafețe (membrane) sau a unui volum (în cazul instrumentelor idiofone). Din acest motiv, pentru instrumentele cu un ton definit, frecvențele armonicelor produse pentru fiecare sunet nu sunt multipli ai frecvenței fundamentale.

Componenta unu set de tobe standard

1. toba mare (mai rar, toba bas) - en. bass drum
2. cazan - en. floor drum
3. premier (sau toba mica) - en. snare drum
4. tom-tom - en. tom
5. fuscinel - en. hihat
6. alte cinele (crash, ride, splash, china)

      De asemenea in componenta setului de tobe intra si statibele de premier, stativele de cinel si de fuscinel , scaunul tobosarului, si pedala pentru toba mare.

      In multe forme de heavy metal si hard rock , precum si unele forme de jazz, fusion , si punk , sunt utilizate doua tobe mari (operate de fiecare picior), sau o pedala dubla (doua pedale pe aceeasi toba mare). Ideea de dubla configurare a tobei mare a venit de la bateristul de jazz Louie Bellson cand era inca in liceu. 
      Seturile de tobe cu doua tobe mari au fost utilizate initial de catre artisti de jazz, cum ar fi Ray McKinley si Ed Shaughnessy in anii 1940 si 1950, si popularizat în anii 1960 de tobosari de rock precum Ginger Baker  (Cream) , Mitch Mitchell (Jimi Hendrix Experience) , Keith Moon (The Who) si Nick Mason (Pink Floyd).Ritmurile cu dublu bas au devenit mai tarziu o parte integranta din mai multe genuri de heavy metal. Carmine Appice , Cozy Powell si Tommy Aldridge sunt printre pionierii  dublului bas in muzica metal. Bateristul trupei Slayer, Dave Lombardo a castigat titlul de "The Godfather of double bass" de la Drummer World.